Regele animalelor şi şoricelul

Leul, regele animalelor, moţăia sub umbra unui copac, pe un deal de deasupra regatului său.

Aşa cum s-a întâmplat, un şoricel a dat de una dintre labele leului când rodea împrejur după mâncare. Regele animalelor s-a trezit. “Ce cauţi aici deranjându-mi siesta?” a răcnit el.

Micul şoricel a chiţăit cu frică şi a spus: “îmi pare rău, Maiestate. Nu m-am uitat unde merg. Nu am vrut să te deranjez. Te rog nu mă mânca”.

“Norocul tău este” a spus leul “Tocmai am mâncat o cină bogată şi sunt sătul – dar de ce nu te-aş zdrobi pentru că mi-ai stricat somnul?”

“Te rog” a zis şoricelul “lasă-mă să plec. Dacă faci un lucru bun pentru mine, poate va veni o zi când voi putea face acelaşi lucru pentru ține”.

Leul a izbucnit în râs la gândul că micul şoricel ar putea face vreodată ceva pentru regale animalelor, dar pentru că nu-i era foame şi pentru că şoricelul îi oferise ocazia să râdă bine a decis să-l lase să plece.

Multe săptămâni mai târziu leul îşi pândea prada când, şi el, a căzut în capcană unui vânător. O plasă a căzut acoperindu-l complet. S-a luptat să se elibereze dar cu cât se zbătea mai tare cu atât capcana devenea mai strânsă. A scos un răget de durere şi frică.

S-a întâmplat ca şoricelul să audă răgetul leului şi să-l salveze. Cu dinţişorii săi ascuţiţi şoricelul a ros sfoară plasei, obţinând o gaură suficient de mare ca leul să se elibereze.

“Aveai dreptate” a spus leul mulţumind şoricelului “bunătatea poate avea consecinţe pozitive. Crezi că un leul şi un şoricel pot fi prieteni?” Şi se spune că leul şi şoricelul au rămas prieteni până în ziua de azi.

După de George W. Burns