Discipolul lui Socrate și bârfa

Un discipol a venit foarte agitat acasă la înţeleptul Socrate şi imediat ce a intrat pe uşă a început să-i vorbească în felul următor:

– Maestre, vreau să îţi spun că acum două zile m-am întâlnit cu un prieten de al tău despre care trebuie neapărat să ştii că a vorbit foarte urât despre tine… şi a spus unor prieteni ai săi nişte lucruri îngrozitoare… Fiindcă tot am venit pe la tine vreau să îţi spun tot ceea ce am aflat, pentru ca să ştii şi tu ce fel de prieteni ai…

Atunci Socrate a zâmbit şi după ce a făcut un gest plin de compasiune l-a întrerupt spunându-i:

-Dragul meu, stai te rog o clipă şi înainte să-mi spui mai întâi gândeşte-te bine! Ai trecut deja ceea ce vrei să-mi spui prin cele trei sfere ale înţeleptului?

Discipolul a răspuns:

-Cele trei sfere? Dar nici măcar nu ştiu că există aşa ceva! Care anume sunt acele trei sfere ale înţeleptului pentru că eu nu ştiu nimic despre aceasta?

-Tocmai pentru că nu ştii am să te iniţiez acum în taina celor trei sfere ale înţeleptului – i-a răspuns Socrate.

 Prima sferă este aceea a adevărului adevărat. Ai cercetat chiar tu cu grijă şi ai descoperit până la urmă că tot ceea ce intenţionezi să îmi spui este pe deplin adevărat din toate punctele de vedere? Eşti complet sigur că ceea ce vrei să-mi spui este chiar adevărul adevărat?

-Nu… – i-a răspuns discipolul. Pentru că eu doar l-am auzit pe acel prieten al tău spunând despre tine nişte lucruri îngrozitoare unor prieteni de ai săi cu care vorbea.

-Încep să-mi dau seama despre ce este vorba. Să trecem acum la

 Cea de a doua sferă care este aceea a bunătăţii şi a frumuseţii. Ceea ce vrei tu să-mi spui că ai aflat este ceva bun? Este ceva frumos?

-Nu, din contră, este chiar opusul… Când o să-ţi spun tot ceea ce zicea acel prieten al tău despre tine, ai să te cutremuri de scârbă şi probabil că ai să te superi foarte tare…

-Aha! Începe să fie tot mai clar, i-a spus Socrate. Hai acum să trecem la

 Cea de a treia sferă, care este aceea a necesităţii şi a beneficiilor. Tu chiar crezi că îmi este necesar şi totodată binefăcător tot ceea ce vrei să-mi povesteşti că a spus despre mine acel om?

-Ca să fiu sincer, nu. Nu consider că-ţi este necesar şi pe deasupra eu nu am descoperit nici un beneficiu în tot ceea ce spunea acel om despre tine, ba din contră este ceva mizerabil care s-ar părea că te priveşte.

-Atunci – a zâmbit Socrate – dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărul adevărat, nu este nici ceva bun şi frumos şi nu-mi este deloc necesar pentru că nu-mi aduce nici un beneficiu, renunţă mai bine să-mi mai spui ceva despre toate acestea. Dă totul uitării, detaşează-te complet, iar acum fiindcă tot ai venit pe la mine află că eu sunt mult mai bucuros să vorbim fie despre ceva frumos, fie despre ceva bun, fie despre deliciile iubirii. Iar dacă nici unul dintre aceste subiecte nu te interesează află că eu aş fi foarte bucuros să-ţi împărtăşesc din experienţa mea referitoare la avantajele nepieritoare ale înţelepciunii.

Pentru a accentua tâlcul acestei povestiri vă oferim un aforism semnificativ:

 „Pentru adevărurile spirituale marea majoritate a oamenilor sunt de gheaţă, pentru bârfe, calomnii şi răutăţi oamenii sunt de foc”.

Citind cu atenţie acest aforism întrebaţi-vă cu o deplină sinceritate din care categorie de oameni faceţi parte? Dacă în acest dialog interior nu vă minţiţi şi descoperiţi că faceţi parte din prima categorie, nu uitaţi aceasta şi începeţi să acţionaţi cât mai repede pentru a vă transforma.

Nu pierdeţi din vedere că nu este prost cel care nu ştie, dar este fără îndoială prost acela care, ştiind ceea ce îi este necesar să ştie, acţionează ca şi cum  n-ar şti.