Acvila

Un fermier descoperi într-o bună zi un cuib de acvile abandonat, cu un ou în el. Luă oul și îl puse în cuibul unei găini din ograda sa.

Se născu, în mijlocul găinilor, o pasăre de toată frumusețea care învăță desigur să se poarte că o găină.

Fermierul se ocupa mult de nouă sa “găină” și făcea totul pentru a o proteja. O răsfață și îi aducea imediat tot ceea ce această cerea. Acvila-găină devenea pe zi ce trece foarte dependentă de fermier, care nu-și dădea seama de răul pe care îl face.
            La un moment dat, acvila văzu pe cer o pasăre mare care plana și spuse:
– Într-o zi și eu voi zbura ca această pasăre. Atunci, frații și surorile sale au început să radă de ea. Rușinată, regretă că spusese aceste cuvinte și continuă să mănânce grăunte din țarc.

Într-o bună zi, o zână bună trecu pe acolo și văzu acvila regală vegetând în mijlocul găinilor. Atunci ea îi spuse fermierului:

– Cred că îți iubeșți foarte mult pasărea ta rară, dar cred că nu-i faci nici un serviciu țînând-o în aceste condiții. Te gândeșți prea mult la ține. Această pasăre nu este fericită și atunci când va fi prea mare nu-și va mai dezvolta calitățile sale extraordinare și potențialul său nelimitat.

            A două zi, după ce a stat pe gânduri, fermierul nostru a luat pasărea în mâini și a lansat-o în aer. Acvila  a avut din fericire timp să-și deschidă aripile și să aterizeze jalnic pe pământ, în hohotele de ras ale găinilor. Dar omul nu se descuraja, ci urcă pe acoperișul hambarului și spuse păsării:

– Ești o acvilă, zboară! Și o lansă în aer. Dintr-un reflex spontan, acvila își deschise aripile, plană câteva secunde deasupra curții și ateriză în mijlocul găinilor uimite…
            Atunci fermierul urcă muntele din apropierea fermei sale și lansă acvila spre cer. Cu bătăi de aripi din ce în ce mai mari, acvila începuse să zboare fericită pe cer, din ce în ce mai sigură de ea.

            Periodic, ea revenea să-l vadă pe fermier și pe prietenele sale, găinile, care o considerau de acum înainte ceea ce ea era într-adevăr, o acvilă regală.

             Te recunoșți în atitudinea supraprotectoare a fermierului ? Oferi protecție celorlalți chiar și fără a-ți cere ? Ai tendința de a-i proteja, răsfață pe ceilalți, într-o asemenea măsură încât le creezi o dependență de ține? Te lași protejat, răsfățat, condus, de ceilalți fără să-ti dai seama?

            Aminteste-ți de fermier, care după ce a fost sfătuit de zâna cea bună, a dat drumul acvilei din ograda sa, lansând-o în aer pentru a-și deschide aripile să zboare.
            Amintesteti de acvilă care deși creștea alături de găini, avea dorința de a zbura precum o acvilă regală.

           Morala: Și tu îți poți redirecționa atenția dinspre ceilalți spre ține, lăsându-le celorlați autonomia necesară pentru a devenii ei înșiși, pentru a-și dezvolta o mai bună încredere în propria persoană.