Lingurile lungi

Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu și i-a spus: Doamne, aș vrea să știu cum e RAIUL si cum e IADUL.

Dumnezeu l-a condus pe om către două uși. A deschis una dintre uși iar omul a privit înăuntru. În mijlocul Încăperii se afla o mare masa rotundă. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea foarte bine și care l-a facut pe om să îi lase gura apă. 
            Oamenii care stăteau la masă erau slabi și bolnăviciosi. Păreau a fi înfometați.. Țineau linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de brațe și astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, dar din cauza mânerelor mai lungi decât propriile maini, nu puteau duce la gură lingurile pline.

Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinței lor. Atunci, Dumnezeu a spus: „Acum ai văzut Iadul!”

          Au mers apoi către cealaltă cameră și au deschis ușa.. Arăta la fel ca și prima. Se găsea acolo o masă mare și rotundă cu un vas mare de tocană care îți lăsa gura apa. Oamenii de la masă erau echipați cu același gen de linguri dar aceștia păreau bine hrăniți și durdulii, rădeau și vorbeau între ei. Omul pios a spus: „Nu inteleg”!        

    „Este foarte simplu” a spus Dumnezeu. „Este nevoie însă de abilitate. Acești oameni sănătoși au învățat să se hrănească unul pe celălalt, în timp ce ceilalți se gândeau doar la ei înșiși!”