Copilul care nu ştia ce să facă

A fost odată un băiat … sau se poate să fi fost o fată. De fapt, putem să facem povestea să fie despre  cine dorim noi să fie pentru că are un mesaj mai important decât dacă subiectul este un băiat sau o fată.

A fost odată un băiat care locuia cu mama sa. El şi mama sa erau amândoi săraci şi nu avea un tată dar nu îmi amintesc să fi ştiut vreodată care era motivul. Toată viaţa sa acest băiat făcuse ceea ce mama sa îi spusese şi nu învăţase niciodată cu adevărat să-şi folosească propria minte. La prima vedere, poate foarte mulţi părinţi ar fi încântaţi să aibă aşa un copil de ascultător, însă aşa cum vom vedea, acest lucru poate să nu fie  întotdeauna de ajutor.

Exact de ce acest băiat nu gândea pentru el nu ştiu. Putem să încercăm să ghicim, ca de exemplu să presupunem că mama sa gândise întotdeauna şi pentru el, sau se poate să fi fost prea speriat să gândească singur, ori e posibil să-l fi paralizat gândul că ar putea face greşeli, sau se poate să fi fost pur şi simplu mai uşor să facă ceea ce i se spunea ori poate nu a putut fi deranjat să gândească singur. Ar putea fi foarte multe motive dar oricare ar fi fost acestea, aceasta era situaţia la momentul poveştii noastre.

Pentru nu aveau prea mulţi bani, mama sa avea nevoie ca el să muncească pentru a o ajuta la plata chiriei şi hranei. În fiecare zi după şcoală şi la sfârşit de săptămână pleca prin localitate căutându-şi ceva de lucru. Într-o zi de luni şi-a găsit de lucru la un depozit de construcţii la aranjarea unor saci de ciment. A fost greu dar era bine dezvoltat pentru vârsta sa şi la sfârşit a primit 50 de lei pentru eforturile sale. Cum mergea spre casă cu banii în mână i-a scăpat şi vântul i-a luat repede, înainte ca el să aibă ocazia să-I prindă. Când a ajuns acasă şi a povestit mamei sale ce s-a întâmplat ea l-a dojenit: „of, măi băiete”, a spus ea, „trebuia să îi pui în buzunar”. „Promit că data viitoare voi face cum spui tu” a răspuns băiatul.

Marţi el a găsit de lucru la magazinul de alimente. Era mult mai uşor decât să aranjeze saci de ciment dar nici recompensa nu a mai fost aşa de mare. La sfârşitul zilei vânzătorul i-a dat o cutie de ciocolată pentru eforturile sale. Amintindu-şi ce promisese mamei sale a parcurs lungul drum până acasă. Când a scos cutia din buzunar pentru a o arăta mamei sale, ciocolata se topise. Din nou, mama sa l-a certat: „Măi băiete, trebuia sa aduci ciocolata într-o pungă”. „Îmi pare rău mamă”, şi-a cerut scuze băiatul „îmi voi aminti data viitoare să fac ce spui”.

Miercuri a primit o slujbă într-un magazin de animale. I-a plăcut să aibă grijă de animale, iar proprietarul, văzând acest lucru, i-a răsplătit eforturile dăruindu-i o pisică. Amintindu-şi ce îi spusese mama sa, băiatul a pus pisica într-o pungă şi a început să meargă către casă însă pisica s-a căţărat rapid afară din pungă şi a fugit. Când a relatat mamei sale povestea aceasta l-a certat din nou: „Copil caraghios ce eşti, trebuia să îi legi o sfoară în jurul gâtului şi să o plimbi după tine”. Din nou băiatul şi-a cerut scuze zicând „Îmi voi aminti data viitoare să fac ce spui”.

Ei bine, joi şi-a găsit de lucru la un măcelar. Când şi-a terminat treaba măcelarul i-a dat un picior de vită. Băiatul s-a gândit că mama sa va fi încântată de eforturile sale, şi, făcând ce ea îi spusese să facă, a legat o sfoară în jurului darului primit pentru munca sa şi l-a târât până acasă. Acasă până la el au mers şi toţi câinii din împrejurimi, muşcând câte o bucată din carnea proaspătă. Când a ajuns acasă nu mai avea decât un os. Mama sa, care începuse să îşi piardă răbdarea, l-a certat din nou: „Băiat caraghios ce eşti, trebuia să o porţi pe umăr”. Încă o dată copilul şi-a cerut scuze şi a promis că data viitoare va face cum spune ea.

Vineri nu mai era de lucru în oraş aşa că a ajuns să lucreze la o fermă dintr-un sat din  împrejurimi. La sfârşitul zilei, ţăranul i-a dat un măgăruş bătrân pentru eforturile sale. Amintindu-şi ce îi spusese mama sa a încercat să ridice măgăruşul pe umerii săi dar a descoperit că este prea greu pentru puterile sale. Văzând că nu se poate aşa, a încercat să-şi amintească celelalte îndrumări: „pune-l în buzunar” spusese mama sa într-una din zile, dar măgăruşul era prea mare şi nu încăpea. „Pune-l într-o pungă” spusese mama sa în altă zi dar cum nu încăpea în buzunar, nu ar fi avut cum să încapă nici într-o pungă.

Chiar dacă ar fi reuşit, îşi amintea cum fugise pisica şi nu dorea să o dezamăgească pe mama sa din nou în felul acela.

Poate că se putea să îl lege cu o sfoară şi să îl conducă aşa până acasă. Cu siguranţă, câinii nu ar fi  muşcat măgarul aşa cum o făcuseră cu piciorul de vită. Dar măgăruşul şi-a înfipt picioarele în pământ, încăpăţânat ca un catâr, şi a refuzat să se mişte. Băiatul nu ştia ce să facă. Toate sfaturile primite de la mama sa nu îl ajutau. Nimic din ceea ce îi spusese ea nu putea să îl ajute în situaţia în care se găsea acum. Ce crezi că a făcut? Cum crezi că ar putea rezolva problema sa? Dacă ai fi în locul lui ce ai face ca s-aduci măgăruşul acasă? Şi ce crezi că ar putea învăţa băiatul din situaţia în care este şi îi va fi util în viitor?